Pe 5 aprilie 2025, în spațiul primitor al librăriei Cărturești Timișoara, a avut loc vernisajul expoziției de fotografie „A journey through my lens”, semnată de Bianca Stefanovici.
Această expoziție reunește imagini surprinse în timpul călătoriilor Biancăi – fotografii intime, sincere, în care detaliile spun mai mult decât aparențele și în care lumina și compoziția sunt ghidate de instinct și emoție.
Am stat de vorbă cu Bianca după vernisaj, într-un scurt interviu care completează vizualul expoziției cu un strat esențial: cuvintele. Despre fotografie, despre reportaj, despre procesul personal și ceea ce urmează.
Cum a apărut ideea expoziției „A journey through my lens” și ce înseamnă pentru tine acest titlu?
Trebuie să recunosc că ideea expoziției nu îmi aparține, dar mă bucur enorm că s-a întâmplat. Le sunt recunoscătoare și le mulțumesc încă o dată celor de la FotoOskar și librăria Cărturești pentru că m-au încurajat și susținut pe tot parcursul acestei frumoase călătorii. Am savurat cu plăcere fiecare moment: proiectul în faza de concept, apoi planificarea, podcast-ul, selecția fotografiilor, organizarea expoziției, vernisajul, interacțiunea cu publicul.
În ceea ce privește titlul expoziției, acesta a venit natural, deoarece mi-am dorit ca expoziția să fie o călătorie în jurul lumii prin lentila obiectivului camerei mele de fotografiat. Îmbină pe de-o parte pasiunea mea pentru călătorii, cu dorința mea de a surprinde povești autentice în locurile în care am ajuns până acum.
Fotografiile din expoziție sunt din mai multe călătorii. Ce te atrage cel mai mult atunci când pornești într-o nouă destinație cu aparatul la tine?
Mă atrage dorința de a surprinde autenticitatea locurilor și a oamenilor, emoția momentului, posibilitatea de a descoperi frumusețe în fiecare detaliu. Mă inspir din orice: istorie, geografie, gastronomie, cultură, tradiții, frumusețea locurilor, interacțiunea cu oamenii. Îmi doresc ca fotografiile mele să transmită un mesaj sincer și profund, să spună o poveste care să reflecte pe cât posibil ceea ce am trăit eu în acel moment.
Ai un cadru preferat din expoziție? Poți să ne spui povestea din spatele acelei imagini?
Fiecare cadru este special și ocupă un loc aparte în sufletul meu, deoarece prin fiecare dintre ele retrăiesc emoții și amintiri de fiecare dată când le privesc. Fotografiile din această expoziție au fost surprinse în călătoriile mele prin România, Cuba, Peru, Grecia, India, Kenya, Insulele Feroe, Rusia, Franța, Vietnam, Laos.
Ceea ce le leagă este faptul că fiecare dintre ele spune o poveste. Povestea mea. În cadrul expoziției, am preferat să nu las privitorului coordonate de spațiu și de timp, pentru a-i lăsa imaginația liberă ca să își construiască propriile povești.
Ce cauți într-o fotografie de reportaj? Emoția, compoziția, contextul?
Într-o fotografie de reportaj, toate aceste elemente sunt esențiale. Emoția transmite mesajul, compoziția asigură impactul vizual, iar contextul oferă înțelegerea deplină a poveștii. Doar împreună, ele creează o imagine puternică și memorabilă.
Cum te influențează oamenii și locurile în stilul tău fotografic? Ești atentă la detaliu sau lucrezi mai instinctiv?
Atât oamenii, cât și locurile, îmi influențează profund stilul și conținutul fotografic. Cred că cel mai adesea este o combinație între atenția la detaliu și abordarea instinctivă, totul în funcție de context. Iar dacă nu întâlnesc oameni, caut alte personaje cu care să pot completa cadrele și să pot construi povești cu impact vizual.
Ai fost invitată la podcastul nostru recent, cum a fost experiența de a vorbi despre fotografie în acest format? Ce ai simțit că trebuie transmis dincolo de imagini?
A fost prima mea experiență de acest gen. Ținând cont că acest podcast a fost filmat fără duble, într-un moment în care eu eram extrem de răcită și cu jet lag după călătoria în Asia, consider că a ieșit destul de bine. Dincolo de imagini, cred că este foarte important să reușesc să transmit cât mai multă emoție. Îmi doresc să trezesc privitorului un zâmbet, o întrebare, o lacrimă, un gest din care să reiasă că ceva l-a mișcat.
Consider că acest podcast mi-a oferit în principal oportunitatea de a discuta despre emoția pe care o trăiesc eu în spatele camerei de fotografiat, dincolo de elementele tehnice și procesul creativ.
Vernisajul a adunat oameni din comunitatea fotografică din Timișoara. Cum a fost pentru tine să vezi reacțiile în timp real la imaginile tale?
Experiența este una foarte valoroasă, deoarece feedback-ul a fost neașteptat de bun și constructiv, astfel încât am simțit pentru prima dată că munca mea are impact. Deopotrivă a fost o ocazie de a mă reconecta cu comunitatea de fotografi, de a depăna amintiri și de a schița câteva proiecte pentru viitorul apropiat.
Pentru tine, cum se simte diferența între a posta o fotografie online și a o vedea expusă fizic într-o expoziție?
Postarea online facilitează accesul rapid al publicului larg la fotografie, în timp ce expunerea fizică în cadrul unei expoziții oferă o experiență mai profundă, contextualizată în cadrul unui eveniment cultural, sporind percepția de importanță și valoare, dar într-un cadru mai restrâns. Consider că expunerea fizică permite și o conexiune mai profundă cu publicul, sau cel puțin așa am perceput-o eu.
Ce urmează după această expoziție? Te gândești la un nou proiect, o serie, o direcție diferită?
După fiecare proiect, urmează o perioadă de reflecție și apoi una de planificare. Posibilitatea unui nou proiect depinde de inspirația și de direcțiile creative care se vor contura în viitorul apropiat. Știu sigur că îmi doresc să fotografiez mai mult pe film și mi-aș dori ca să pot lega această intenție de un viitor proiect.
Pentru cei care vor să o cunoască mai bine pe Bianca și să afle cum s-a născut această expoziție înainte de a vedea fotografiile pe pereți, am realizat un episod special de podcast. Discuția noastră a fost înregistrată chiar înainte de vernisaj, într-un format sincer și cald, în care vorbim despre fotografie, călătorii și curajul de a crea din ceea ce simți.