În căutări. O călătorie în versuri vizuale – Crina Dobârcean la Cărturești Mercy, Timișoara
Despre curajul de a-ți urma pasiunea și de a o transforma în artă.
Există momente în care arta devine oglinda unei căutări interioare. Pentru Crina Dobârcean, fotografia pe film și poezia s-au transformat într-un limbaj comun – o formă de confesiune vizuală prin care descoperă libertatea, vulnerabilitatea și frumusețea imperfecțiunii. Expoziția „În căutări. O călătorie în versuri vizuale”, găzduită de Cărturești Mercy din Timișoara, aduce în prim-plan un dialog sincer între imagine și cuvânt, între arhitectura ruinelor și arhitectura sufletului.
Expoziția a prins viață pe 20 septembrie 2025, la Cărturești Mercy din Timișoara, locul unde arta și poezia s-au întâlnit firesc sub privirile celor care cred în emoție și în frumosul autentic. Prin parteneriatul cu Foto Oskar, acest eveniment s-a transformat într-o celebrare a curajului de a-ți urma pasiunea și de a o împărtăși cu lumea.
Fiecare fotografie surprinsă de Crina pe film de 35 mm devine o fereastră către emoție, o invitație la introspecție. Poezia, prezentă și ea în cadrul acestei expoziții, completează povestea, transformând experiența vizuală într-o reflecție despre renaștere, fragilitate și curajul de a te reconstrui. În aceste lucrări, ruinele nu mai sunt despre sfârșit, ci despre începuturi, despre drumul către tine însuți.
Pentru Foto Oskar, această expoziție marchează un nou capitol în susținerea artiștilor locali și a fotografiei analog. Prin colaborarea cu Crina Dobârcean, dorim să aducem mai aproape de public acele forme de expresie care ne reamintesc de esența umană a artei – emoția pură, nestrămutată de filtre sau convenții. „În căutări” este mai mult decât o expoziție: este o invitație la vulnerabilitate, la redescoperirea sinelui și la bucuria de a transforma pasiunea în artă.
Pentru a înțelege mai bine universul creativ al artistei, am stat de vorbă cu Crina Dobârcean despre curaj, inspirație și drumul pasiunii ei spre artă.
Ce te-a determinat să îți urmezi pasiunea pentru fotografie și poezie, chiar și în momentele în care poate părea dificil?
Chiar în acele momente dificile a luat naștere poezia în viața mea, iar fotografia și-a găsit inspirație în fiecare cădere. Așa funcționez eu, să pun bucăți din mine în tot ceea ce creez și să fac artă. Asta este și ceea ce mă determină să-mi urmez pasiunea, să-mi arăt vulnerabilitatea și profunzimea, ca să fiu mai aproape de oameni. Niciodată nu știi pe cine poți alina sau inspira cu pasiunea ta.
Cum ai reușit să îți menții vie inspirația de-a lungul anilor? Există un moment anume care ți-a confirmat că ești pe drumul tău?
Inspirația mă găsește de fiecare dată. Orice văd, simt sau experimentez se transformă în idei și povești pentru ședințele foto. Sunt momente în care nu știu cum să încep, ce să creez, dar și momente în care vin atât de multe idei, încât cu greu le prind ca să nu zboare. Mai am și o listă de idei, în telefon și în agendă, pentru zilele în care inspirația se lasă așteptată.
Un moment care mi-a confirmat că sunt pe drumul cel bun a fost o ședință foto realizată după o pauză mai lungă de la creație. Țin minte că era pentru expoziția foto de la Festivalul Luminii din Timișoara, cu tematica „Micul Prinț”. Încă simt fluturii din stomac din clipa în care am pregătit recuzita și am dat fuga pe câmp, plină de emoție și entuziasm, ca să fac acea ședință foto.
Un alt moment-cheie, care a venit la momentul potrivit, este expoziția de fotografie „În căutări. O călătorie în versuri vizuale”. Cel mai recent eveniment care mi-a confirmat că sunt pe drumul potrivit.
Ce rol are pasiunea în viața ta de zi cu zi? Cum o integrezi în tot ceea ce faci?
Pasiunea a devenit nucleul meu și mă ajută să procesez experiențe și stări. Momentan, ea este activitatea mea principală, iar eu caut să o duc la un alt nivel (edit, compoziție, decor etc.). I-am făcut mereu loc în viața mea de zi cu zi: chiar dacă nu am făcut publice unele fotografii sau poezii, am continuat să creez din umbră.
Mulți oameni au pasiuni, dar le țin ascunse. Ce le-ai spune celor care nu au curajul să le transforme în ceva real?
Fiecare om are talentul său pe acest pământ, un dar primit pentru a aduce frumosul în lume. Și atunci, de ce să-l ascundem? Nu știi ce impact poate avea pasiunea ta, nu știi pe cine o să poți atinge în cel mai desăvârșit și autentic mod. Lasă-te să fii, nu să impresionezi, nu să fie bine din prima, ci doar să creezi și atât. O să vezi cât de surprins/ă o să fii!
În ce fel crezi că pasiunea poate deveni o formă de echilibru sau de vindecare interioară?
Cred că o pasiune cultivată poate echilibra balanța în viața fiecărui om. Așa s-a întâmplat și în cazul meu. Să faci o activitate care te împlinește, te relaxează, unde nu există limite și poți crea exact așa cum simți — este de-a dreptul fascinant. E acel univers creativ care stă ascuns în tine și așteaptă să fie descoperit. Din ceea ce am trăit pe pielea mea, vindecarea interioară a început în momentul în care am materializat ceea ce simțeam. Când dai o formă stărilor tale interioare, pășești spre conștientizare și noi perspective.
Expoziția ta aduce împreună fotografia și poezia — două forme diferite de expresie. Cum se completează una pe cealaltă în procesul tău creativ?
Poezia apare chiar și atunci când nu este fotografia, iar fotografia prinde contur chiar și atunci când poezia lipsește. Nu depind una de cealaltă în mod direct, dar se completează în exprimări. Acolo unde fotografia are nevoie de o voce, poezia vine subtil și îi spune povestea. În ceea ce privește poezia, ea este o sursă de inspirație în forma ei cea mai pură, din care prind contur conceptele mele fotografice. Cele două forme de expresie se întrepătrund în nuanțe de emoții și stări sufletești, hrănind întregul meu proces creativ.
Există momente când te îndoiești de tine sau de valoarea muncii tale? Cum reușești să depășești aceste stări?
Clar, da! Cred că mulți pot confirma această situație. Acest gând nesigur care apare atunci când vezi ce are vecinul în curte. Altfel spus, este atunci când te compari cu o altă persoană. Dar, bineînțeles, dacă aș sta în aceste incertitudini, cum aș putea să mai inspir oamenii, cum aș putea să mai creez așa cum simt? Creația este hrană pentru mine, la fel cum sunt conexiunile profunde cu oamenii. Așa reușesc să nu mă pierd în îndoieli apărute în calea mea.
Cât de importantă a fost susținerea celor din jur în drumul tău artistic?
Tot timpul am avut susținere în demersul meu artistic: de la familie, prieteni, cunoștințe sau persoane cu care nu am interacționat niciodată dincolo de online. Pentru mine înseamnă mult să văd că cei din jur cred în mine; e un sentiment de «da, creez frumos pentru oameni și mai frumoși», iar asta e bucuria mea. Chiar sunt momente în care cei din jur cred mai mult într-o idee decât cred eu, iar acest gest îmi mai pune pene la aripile mele. Pentru toată susținerea, pot fi doar veșnic recunoscătoare oamenilor din viața mea!
Ce înseamnă pentru tine „a crede în tine” și cum ai învățat să o faci cu adevărat?
Pentru mine, "a crede în tine" înseamnă să te lași să fii tu, să-ți dai voie să greșești și să continui. Să fii blând cu tine, să te încurajezi la fiecare cădere, fără să pui presiune pe tine, dar și să te bucuri de fiecare pas făcut către pasiunea ta, către ceea ce îți aduce împlinire. Încă învăț; nu pot să spun că am un plin de încredere, dar știu că mai am de făcut anumiți kilometri ca să culeg picături din a fi cu totul eu, fără să-mi limitez sinele.
Ce ai vrea ca oamenii care vin la expoziția ta să simtă sau să învețe despre pasiune și despre puterea de a o urma?
Pentru toți care trec pragul expoziției, aș vrea facă pași și către interiorul lor, să șteargă praful adunat în timp și să scoată la lumină acel dar lăsat în uitare. Cred că acesta este cel mai prețios moment, atunci când îți dai voie să fii și să încerci orice îți aduce bucurii. Să-ți fie frică, dar să continui să creezi, să faci ceea ce te pasionează, indiferent de vreme.
În fiecare imagine și vers semnat de Crina Dobârcean se simte dorul de sine, dar și bucuria redescoperirii. „În căutări” nu e doar o expoziție, ci o invitație la introspecție — la a privi în tine, a te regăsi și a continua să creezi.
Foto Oskar își propune să ofere spațiu acestor voci sincere, care transformă arta într-un limbaj al emoției. Dacă ai ajuns până aici, lasă-ți și tu gândul să caute: ce parte din tine așteaptă să fie redescoperită?
Urmărește-ne pe Instagram pentru mai multe povești vizuale, interviuri cu artiști și expoziții care celebrează arta fotografică locală.