Acest articol dureaza cam 15 minute pentru citit, dar il poti citi si pe sarite, l-am gandit sa fie abordat si din aceasta perspectiva, si revii cand ai timp la el. Nici o fotografie nu a fost modificata/indreptata/corectata, exact cum au fost facut pe film asa am facut upload la fotografii.
De ce doar pe film în vacanța asta
Anul acesta am hotărât pentru prima oară să nu iau aparatul digital cu mine și să iau doar aparatul pe film. Și anume NIKON FM2. Am luat cu mine 2 role de Kodak color și m-am gândit să scriu acest articol chiar în vacanță, din 2 motive: odată că nu aș fi avut timp în timpul anului, pentru că suntem full cu filmele noastre și comenzi, ceea ce pentru noi este fantastic; al doilea motiv este că nu aș fi vrut să se piardă detalii. Vreau să fie totul cât mai autentic și să fie un feedback cât mai transparent.
Un pic de context: în general merg de 2 ori pe an în vacanțe: una la ski și una la mare. Anul acesta am mers în Italia, și anume la Ostia, o suburbie a Romei. Am 7 zile în care să mă bucur de mare și azi voi vizita Roma. Așa că am hotărât să iau cu mine și uneltele de scris, iar atunci când pot să îmi iau timp și să scriu. Nu știu dacă zilnic, dar măcar când am inspirație.
36 de cadre schimbă puțin lucrurile
Am observat că, în general, când mă duc în vacanțe am tendința să mă pierd în a face fotografii cu aparatul digital. Cu telefonul nu mai este cazul, am renunțat la smartphone și am trecut pe cameră digitală dacă vreau să fac fotografii, un Sony A6500. Aparatul este foarte fain, nu zic, foarte performant, fotografiile sunt foarte reușite, dar de ceva timp, de când fotografiez și pe film în paralel, parcă ceva fain s-a întâmplat.
Limitarea de 36 de cadre, reglajul pentru fiecare fotografie, au adus ceva în plus ce nu am regăsit la digital.
Ideea să fie clară: acest articol nu desființează tehnologia digitală și aparatele digitale. La fel cum muzica pe dispozitive este perfectă pentru că este foarte ușor de folosit, în același timp și muzica pe vinyl are valoarea ei. Îmi place comparația asta și cred că explică cel mai bine că vreau să valorific și să respect amândouă tehnologiile. Acum că am stabilit cadrul de acțiune, vă pot povesti experiența mea.
Prima problemă: exponometrul nu funcționează :)
Chiar în prima zi am încercat filmul și am observat că exponometrul nu funcționează...:) Probabil că dacă aș fi avut o eroare la aparatul digital, sigur nu aș fi avut cum să o repar fiind în deplasare. Așa că, deși preț de ani întregi aparatul nu a făcut nicio problemă pe partea de exponometru, acum văd că este defect. Mi-am amintit că, exact cu 2 zile înainte de a pleca în excursie, am avut un film special de noapte și am ieșit în oraș să îl termin. Am ieșit seara târziu și, în loc să iau un trepied, am așezat aparatul pe un stâlp mic să fac o expunere lungă. Nu știu cum am atins aparatul și a picat pe beton de la o distanță de 70 cm. Probabil că poate asta să fie cauza.
Sunny 16 și problema era rezolvată
Am încercat diverse variante, să scot bateriile și alte cele, dar nu am reușit, așa că am trecut pe „full manual”, adică fără exponometru, și am folosit metoda SUNNY 16. Sau, mai simplu, pui diafragma la 16, la 200 ISO folosești timpul de 1/200. Dacă dorești diafragma de 11, scazi timpul la 1/400 și tot așa.
Deci, în câteva momente problema era rezolvată. Da, am mai adăugat câteva variabile la povestea mea, dar datorită tehnologiei fotografiei pe film, iată că a fost posibil acest lucru.
În prima zi am avut cam multe cadre pentru ca seara s-a terminat pe plajă cu un apus atât de frumos incat mi-a răpit câteva cadre bune, trezindu-mă la finalul zilei cu 16 cadre trase! Aici mi-am dat seama că este nevoie să mă abțin ca să îmi ajungă cele 2 filme pentru toată excursia. Nu știu în ce măsură vor ieși cadrele sau nu cu acest Sunny 16, dar dacă vedeți fotografii printre aceste rânduri înseamnă că am reușit..
Un obiectiv pe care am vrut să îl ating cu aparatul pe film este să pot să petrec și timp cu cei cu care am venit în excursie. Acest lucru l-am simțit cel mai bine anul acesta, de ziua mea, când am vrut și să am câteva cadre faine, dar și să petrec timp cu cei dragi. Cu aparatul pe film am reușit asta și acest lucru mi-a rămas în memorie.
Câte cadre îmi permit pe zi?
Deși mă strădui să fiu organizat, nu îmi iese întotdeauna, dar aici, în provincia Romei, am fost obligat să fiu și iată de ce: în prima zi, fără să fiu atent, am fotografiat 16 cadre. Ceea ce înseamnă că mai am încă 20+36 = 56 de fotografii până în data de 11.08, azi fiind prima zi, adică 04.08.2026.Asta mă duce la faptul că, pentru cele 6 zile rămase, eu mai pot face maxim 9 fotografii pe zi ca să fiu în grafic cu filmele.
Ideea o duc și mai departe: într-una din zile vom merge cu toții la Roma, avem rezervate și zone de vizionare în și pe lângă Colosseum, deci clar vor fi mai multe cadre. Sunt mai multe moduri în care aș fi putut organiza asta, dar eu am ales până la urmă așa: pentru Roma îmi las 20 de fotografii, iar restul de cadre le împart. Din totalul de 56 de fotografii rămase, 20 le las pentru Roma și îmi rămân cam 7 cadre pe zi în rest.
Totul este clar și stabilit. A trebuit să fac această organizare pentru că altfel sunt șanse să consum filmele fără eficiență. Iar pentru mine 7 cadre pe zi îmi oferă și mulțumirea că pot face fotografii, dar în același timp să petrec timp și cu cei dragi cu care mă aflu în vacanță.
În ziua numărul 2 m-am dus la magazin să găsesc baterii. Am găsit și, cu entuziasm, le-am pus în aparat. Pentru câteva secunde am avut impresia că funcționează, dar la fel a revenit la eroare. Așa că Sunny 16 va fi de acum metoda după care mă voi ghida pentru toată excursia mea. Avantajul unui aparat foto care este și mecanic este că poți găsi soluții în diverse situații.
M-a ajutat și împărțirea pe zile a numărului de fotografii pe care le pot face zilnic, astfel încât să îmi ajungă cele 2 filme pentru vacanța mea. Mi-am dat seama că nu este vorba de a fi rigid cu numărul de cadre zilnic, ci în mare să știu pe unde mă pot juca cu cadrele ca să mă pot bucura și de pasiunea pentru fotografie.
„Can you take a picture of me?”
Urmatoarea zi s-a întâmplat un lucru interesant. La magazinul de legume, băiatul de acolo, văzându-mă cu aparatul la gât, m-a întrebat dacă nu pot să îi fac o fotografie. I-am spus că aparatul este pe film și că va dura până când este gata. Părea că nu știe ce înseamnă film foto sau nu știu dacă știa multe despre fotografia pe film, așa că i-am spus că îi voi face fotografia, dar a fost invadat de clienți și nu am mai apucat.
Foarte interesant mi s-a părut interesul lui față de o fotografie, pentru că toți avem cel puțin un smartphone la noi, dacă nu chiar două :)))). Dar acest tânăr simpatic, cu toată tehnologia de care sigur a avut parte, orice telefon de acolo din magazin i-ar fi putut aduce fotografia dorită. El a văzut însă ceva la acest aparat, ceva în care cuvântul „fotografie” își găsea poate sensul? Știa că nu era aparat digital pentru că a înțeles după cum arată că era ceva vechi, plus că i-am arătat spatele și a văzut că nu este un ecran pe care să îți arate toate informațiile de care, în general, nu ai nevoie :)). Dar tânărul era hotărât și mi-a spus atât de călduros: „Can you take a picture of me?” Evident că am vrut să îi îndeplinesc dorința.
Fotografia promisă și o scurtă oprire în Roma
A venit și ziua nr. 3. Scopul nu este să scriu zilnic ca într-un jurnal. Cum am zis la început, pentru că vreau să fie autentic, doresc să scriu și să împărtășesc cu cititorul experiența mea cu fotografia pe film în vacanță și să o scriu chiar aici, în vacanță. Dacă ceva interesant se întâmplă pe partea de fotografie, eu îl scriu. Important este să și îmi iasă fotografiile, mai ales că, de când exponometrul nu mai funcționează, sunt complet pe manual mode, începând cu claritatea și terminând cu diafragma și timpul de expunere.
Astăzi 2 lucruri faine: fotografia cu băiatul de la legume și o rapidă excursie până în Roma de 30 de min, pentru că avem planificată si o alta zi full la Roma peste câteva zile. Ma duc să îl fotografiez pe băiatul de la legume. I-am promis că îl fotografiez, așa că am încercat să gândesc un pic cadrul și momentul zilei, ca lumina să fie cât mai bună pentru acest cadru. Din nou am gândit înainte totul, pas cu pas, ca să pot face fotografia cât mai reușită. Când am ajuns și i-am spus că am venit să facem fotografia, o emoție se pare că l-a cuprins. Era din Egipt, nu știa bine ce se întâmplă, colegul lui care știa engleză i-a spus că fotografia este pe film și că va primi fotografia peste 2-3 săptămâni. L-am mai informat și că sunt șanse să nu iasă, mai ales că aveam setarea de Sunny 16. Cu toate astea, s-a pus în poziția în care am gândit-o. Am vrut să îl pun în fața magazinului, dar să se și vadă produsele pentru că erau foarte calitative. S-a pus în poziție și m-a rugat să nu îl iau din picioare, să îl iau de la bust. Așa am făcut, am adaptat cadrul la cerința lui și i-am făcut fotografia.
Emoția lui o simțeam prin obiectiv. Pentru mine a fost foarte interesant să văd asta, mai ales că avea în mână un telefon mobil care realiza ca și claritate mult mai bine decât ofeream eu. Dar ceva i-a trezit interesul și emoția când s-a văzut în fața aparatului. Nu tot timpul găsesc explicații la toate „de ce”-urile mele și am învățat să le las așa. A fost un moment emoționant pe care am putut să îl ofer unei persoane. Poate o să fie și mai emoționant când o să vadă fotografia.
După shooting-ul de la magazinul de legume am mers cu trenul până la Roma. A durat 1h drumul și iată-ne într-una din piețele din Roma, numită Piazza del Popolo, una dintre cele mai cunoscute piețe din Roma, având în mijloc obeliscul egiptean adus de împăratul Augustus în anul 10 î.Hr. Astfel de monumente pentru mine sunt de savurat. Vezi un obiect vechi de 3000 de ani, această piață minunată și rămâi hipnotizat de mărimea obeliscului și detaliile din jur. Am savurat momentul aproximativ 20 de minute, apoi am scos aparatul. Am făcut 3 fotografii: una cu cei care erau cu mine și 2 cu monumentul. Atât.
În rest am admirat această capodoperă arhitecturală. Între timp am observat oameni cu aparate digitale care fotografiau, dar parcă nu erau întrutotul prezenți în fața acestor capodopere. După cele trei fotografii am pus aparatul în ghiozdan și am continuat să mă bucur de ceea ce văd.
Fotografia pe film te obligă să fii prezent
Nu spun că aparatele digitale și telefoanele mobile să le lăsăm acasă când vizităm locuri, dar poate ar ajuta să avem o limită în a le folosi. Să ne propunem o limită de cadre. Cred că astfel ne pot ajuta să fim și prezenți în locul unde suntem. Probabil că, din cauza gratificării imediate aduse de camerele digitale, pentru că „vezi” imaginea imediat, și la telefoane la fel, așteptarea, răbdarea și anticiparea par că sunt dizolvate. La care adăugăm și limita care nu există ca stocare și iată-ne într-un vertij in care, fără un control, pe termen lung nu știu cât ajută.
Cel puțin pentru mine fotografia pe film nu aduce doar cultivarea anticipării și răbdării în fotografie, dar cred că și în alte arii ale vieții. Dintr-o dată nu mai ești grăbit, pentru că oricum trebuie să gândești, să anticipezi, să pregătești momentul. Apoi trebuie să aștepți rezultatul, cum o fi el, bun sau nereușit. Accepți învățarea prin a face parte din proces, clar prin greșeli. Ele te învață, împreună cu ce ai studiat și cum ai realizat fotografia dorită, totul fără a vedea sau corecta imediat. Este nevoie de timp în orice domeniu, iar asta te învață și fotografia pe film. Imediatul se transformă în așteptare, în anticipare și răbdare pentru a vedea rezultatul și a învăța din acesta.
Probabil că o abordare la fel ca la fotografia pe film, aplicată și la cele digitale, ar aduce o altfel de mulțumire. Să încercăm să anticipăm cadrele, să gândim înainte momentele și, poate cel mai important, să nu uităm să le mai punem și jos și să ne bucurăm și de moment.
Roma și cele 20 de cadre
Astăzi, în penultima zi, a venit momentul mult așteptat: excursia la Roma pentru a vizita, evident, Colosseumul și Forumul Roman, totul având la dispoziție cam 20 de cadre pe film. În Roma, unul dintre orașele cele mai vizitate pentru istorie și multe alte cele, este plin de situri și locuri istorice care arată fantastic în fotografie. Este super greu să te abții și să nu fotografiezi tot filmul în primele 10 minute.
Treci pe lângă Columna lui Traian, Forumul lui Cezar, te îndrepți spre Colosseum care se vede de la 200-300 de metri, în timp ce în lateralele drumului sunt alte situri de Forum Roman. Deja cele 20 de cadre sunt prea puține :))))..
Dar iată ce s-a întâmplat. După ce am ajuns la coloană și lângă situri deja făcusem cam 12 fotografii și am zis că este mult prea frumos ce este în jurul meu ca să nu admir aceste capodopere arhitecturale.Totul merită fotografiat, desigur, dar eu sunt într-o vacanță, nu am venit să documentez fotografic Roma. Și așa, după cele 12-13 cadre făcute din super entuziasm, m-am oprit. Am făcut 2 fotografii la Colosseum, eram la 100-150 m și arăta bine cadrul.
Cum urma să intru înăuntru, am zis că este suficient ce am fotografiat. Voi mai face 2-3 fotografii înăuntru și încă 2-3 fotografii de la înălțimea Colosseumului, pentru că urma să ne urcăm și la etaj. Și, spre surprinderea mea, așa a și fost. Am intrat în Colosseum, am admirat această minune arhitecturală și am avut timp să citesc toate informațiile, pentru că este bine organizat turul. Când am ajuns la etaj am avut acces să vedem arena, am scos aparatul, am făcut 2 fotografii și am mers mai departe, admirând istoria locului.
După ce am făcut turul etajului am ajuns într-un loc unde se vedea foarte bine, de la înălțimea Colosseumului, Forumul Roman și siturile istorice. Am scos aparatul și am făcut 3 fotografii. Din Colosseum se vede Columna lui Traian, dar cu echipamentul meu nu se vedea foarte bine. Am avut cu mine un obiectiv de 35 mm, prea larg pentru a face o compoziție în care, prin terasa de la Colosseum, să se vadă Columna lui Traian. Aș fi avut nevoie de un teleobiectiv, dar nu am avut la mine, așa că am preferat să mă bucur de priveliște decât să fac o fotografie și apoi să explic ce este în fotografie.
Din cauza planului pe care îl făcusem, de 2-4 fotografii în interiorul Colosseumului și 2-4 de la înălțimea lui spre forumurile romane, m-am mirat și eu cum au trecut aproape 2h spre 3 în care făcusem un tur minunat al Colosseumului. M-am lăsat absorbit de istoria locului și de toate informațiile pe care le-am citit. Am învățat lucruri minunate despre cultura Romei antice și, dacă totul este ok cu aparatul foto, am și 5-7 fotografii ca amintire.
Ca să mai adăugăm o mică variabilă, am descoperit astăzi la obiectiv un mic joc, dar nu cred să afecteze claritatea - sper. Și dacă afectează, tot am sa scriu articolul :) La plecare, exact cum coborai spre metrou, vezi în fața ta Colosseumul. Mă uitam la el cu admirație în timp ce coboram treptele spre metrou, până mi-a dispărut din cadrul vizual. Stația de metrou se numeste Colosseum pentru că atunci când ajungi și ieși de la metrou apare în prim plan. M-a bucurat să văd că nu sunt singurul care fotografia pe film. Plus, mi-a plăcut că la poarta de la Colosseum, unde au verificat bagajele, le-am spus că este aparat pe film și l-au luat separat și nu l-au băgat în scanner.
Am văzut foarte mulți cu aparate digitale, cu un fel de GoPro, cu multe dispozitive electronice de filmat sau fotografiat. Cum am zis și în rândurile de mai sus, nu sunt împotriva tehnologiei, doar analizez. Doar că toți cei care aveau dispozitive electronice erau tot timpul cu ele în mână și cred că și în acțiune, adică se pozau și fotografiau foarte mult.
Nu mă dau pe mine ca și exemplu. Sigur altcineva gestionează mult mai bine echilibrul între a fi lipit de aparat/telefon pentru a fotografia și a fi prezent la evenimentul unde participi.
Pentru mine, fotografia pe film mă ajută să fiu prezent și cred că mă învață cum să folosesc alte dispozitive digitale într-o manieră diferită, ca să ne bucurăm de tot ce trebuie.
Aici se încheie experiența mea cu fotografia pe film în Italia, Ostia și Roma. Am învățat multe despre acest loc minunat, am fost prezent cu cei dragi cu care am fost în această vacanță, am făcut și fotografii și aștept să văd ce a ieșit. Dar nu vor fi perfecte și foarte clare, și din cauza micilor probleme apărute la aparat. M-am adaptat rapid și, așa cum sunt facute fotografiile, sunt amintirile mele, văzute din unghiul meu. Am vizitat locuri minunate fără să fiu prins în vortexul tehnologiei. A fost totul pur și simplu natural.
Daca ati parcurs imrpeuna cu mine vacanta din Italia, citind acest articol, va multumesc!
Voi ce ati surprins pe filme voastre?